ἀγαπάω

v. eu iubesc

ἀγαπῶν part. prez. nom. sg. ὁ ἀγαπῶν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = cel ce iubeşte pe fratele său (1In 2:10); ἀγαπᾶτε imp. prez. μὴ ἀγαπᾶτε = nu iubiţi (1In 2:15); ἀγαπᾷ subj. prez. pers. a III-a sg. (1In 2:15); ἀγαπῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἵνα ἀγαπῶμεν ἀλλήλους = ca să ne iubim unii pe alţii (1In 3:11); ἀγαπῶμεν prez. act. ind. pers. I pl. ὅτι ἀγαπῶμεν = pentru că iubim (1In 3:14); ἠγαπήκαμεν perf. pers. I pl. (1In 4:10); ἠγάπησεν aor. act. pers. a III-a sg. (1In 4:10); ἀγαπᾶν inf. prez. καὶ ἡμεῖς ὀφείλομεν ἀλλήλους ἀγαπᾶν = şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii (1In 4:11); ἀγαπῶ prez. act. ind. pers. I sg. ἀγαπῶ τὸν θεόν = eu iubesc pe Dumnezeu (1In 4:20)

ἀγάπη, ης, ἡ

s. f. dragoste

ἀγάπη nom. sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ = dragostea lui Dumnezeu (1In 2:5); ἀγάπην ac. sg. (1In 3:1); ἀγάπῃ dat. sg. ὁ μένων ἐν τῇ ἀγάπῃ = cel ce rămâne în dragoste (1In 4:15)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: agapă, (mănăstirea) Agapia

ἀγαπητός, ή, όν

adj. iubit m./f./n.

ἀγαπητοί iubiţilor - voc. pl. m. (1In 2:7)

ἀγγελία, ας, ἡ

s. f. vestire, mesaj

ἡ ἀγγελία ἣν ἀκηκόαμεν = vestirea pe care am auzit-o (1In 1:5)

ἅγιος, α, ον

adj. sfânt

ἁγίου gen. sg. m. ἀπὸ τοῦ ἁγίου = de la cel sfânt (1In 2:20)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: hagiu

ἁγνίζω

v. eu curăţ, purific

ἁγνίζει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:3)

ἁγνός, ή, όν

adj. curat, pur

ἁγνός nom. sg. m. (1In 3:3)

ἀδελφός, οῦ, ὁ

s. m. frate

ἀδελφὸν ac. sg. τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = pe fratele său (1In 2:9); ἀδελφοῦ gen. sg. (1In 3:12); ἀδελφοί voc. pl. μὴ θαυμάζετε, ἀδελφοί = nu vă miraţi, fraţilor; ἀδελφούς ac. pl. ἀγαπῶμεν τοὺς ἀδελφούς = iubim pe fraţi (1In 3:14); ἀδελφῶν gen. pl. ὑπὲρ τῶν ἀδελφῶν = pentru fraţi (1In 3:16)

ἀδικία, ας, ἡ

s. f. nedreptate

ἀδικίας gen. sg. f. ἀπὸ πάσης ἀδικίας - de toată nedreptatea; ἀδικία nom. sg. (1In 5:17)

αἷμα, τος, τό

s. n. sânge

nom. sg. τό αἷμα Ἰησοῦ = sângele lui Isus (1In 1:7); αἵματος gen. sg. δι’ ... αἵματος = prin ... sânge (1In 5:6); αἵματι dat. sg. (1In 5:6)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: hematie, hemoragie, hematit

αἴρω

v. eu iau, ridic

ἄρῃ subj. pers. a III-a sg. ἵνα τὰς ἁμαρτίας ἄρῃ = ca să ridice păcatele (1In 3:5)

αἰσχύνω

v. eu mă ruşinez

αἰσχυνθῶμεν subj. aor. pas. pers. I pl. ἵνα ... μὴ αἰσχυνθῶμεν - ca să nu ne ruşinăm (1In 2:28)

αἰτέω

v. eu cer

αἰτῶμεν subj. prez. act. pers. I pl. ὃ ἐὰν αἰτῶμεν = orice cerem (1In 3:22); αἰτώμεθα subj. prez. med. pers. I pl. ἐάν τι αἰτώμεθα = dacă cerem ceva (1In 5:14); ᾐτήκαμεν perf. act. ind. pers. I. pl. (1In 5:15); αἰτήσει viit. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:16)

αἴτημα, ατα, τό

s. m. cerere

αἰτήματα ac. pl. (1In 5:15)

αἰών, αἰώνος, ὁ

secol, veac, epocă, timp, eră

αἰώνα ac. sg. εἰς τὸν αἰώνα, în veci (1In 2:17)

αἰώνιος

s. m./f. veşnic(ă)

ἀιώνιον ac. sg. τὴν ζωὴν τὴν αἰώνιον = viaţa veşnică (1In 1:2); αἰώνιος nom. sg. (1In 5:20)

ἀκούω

v. eu aud, ascult

ἀκηκόαμεν pf. act. ind. pers. I pl. ὅ ἀκηκόαμεν = ceea ce am auzit (1In 1:1,3); ἠκούσατε aor. act. ind. pers. a II-a pl. ὁ λόγος ὃν ἠκούσατε = cuvântul pe care l-aţi auzit (1In 2:7); ἀκούει prez. act. ind. pers. a III-a sg. αὐτῶν ἀκούει = îi ascultă pe ei (1In 4:5)

Timpul perfect indică o acţiune trecută şi încheiată. Verbul ἀκούω se foloseşte atât cu genitivul (1In 4:5) cât şi cu acuzativul. Când se folseşte genitivul şi când acuzativul? Nu voi da aici o explicaţie completă ci voi descrie imaginea pe care o am eu când, de exemplu, mă gândesc la un om care vorbeşte şi eu îl ascult: nu omul impresionează în mod direct urechea mea, ci vocea lui, sau sunetul vocii lui, sau cuvintele pe care le rosteşte. De aceea, mă gândesc că doar ceva anume din omul respectiv impresionează auzul meu. Voi folosi deci, referitor la omul pe care-l ascult, cazul genitiv: ἀκούω τοῦ ἀνθρώπου = ascult pe om, sau ἀνθρώπων ἀκούει = îi ascultă pe oameni (genitiv), dar ἀκούω τὸν λόγον = ascult cuvântul, sau ἀκούω τὴν φωνὴν (acuzativ).

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: acustic

ἀλαζονεία, ας, η

s. f. mândrie, trufie

ἀλαζονεία nom. sg. (1In 2:16)

ἀλήθεια, ας, ἡ

s. f. adevăr

ἀλήθειαν ac. sg. (1In 1:6); ἀληθείας gen. sg. ἐκ τῆς ἀληθείας = din adevăr (1In 2:21); ἀληθείᾳ dat. sg. ἀλλὰ ἐν ἔργῳ καὶ ἀληθείᾳ = ci în lucrare şi adevăr (1In 3:18); ἀλήθεια nom. sg. (1In 5:6)

ἀληθής, ές

adj. neascuns, adevărat, sincer, real, autentic

ἀληθές nom. sg. n. (1In 2:27)

ἀληθινός, ή, όν

adj. adevărat

ἀληθινόν ac. sg. m. (1In 5:20); ἀληθινῷ dat. sg. m. (1In 5:20); ἀληθινὸς nom. sg. m. (1In 5:20)

ἀληθῶς

adv. cu adevărat

(1In 2:5)

Unele adverbe se formează din adjective prin substituirea lui ν cu ς la sfîrşitul genitivului plural masculin şi neutru. Exemple: καλός = bun; genitivul plural este καλῶν; adverbul corespunzător este καλώς. ἀληθής = adevărat; genitivul plural este ἀληθῶν; adverbul corespunzător este ἀληθώς. (Multe alte adverbe totuşi au forme diverse, care trebuie învăţate după caz).

ἀλλά

conj. (mai puternic adversativă decât δέ), dar, ci, însă.

ἀλλά (1In 2:2); ἀλλ' (1In 2:7)

Adeseori întâlnim forma elidată ἀλλ' (1In 2:7)

ἀλλήλων

pron. pers. reciproc

ἀλλήλων gen. pl. μετ’ ἀλλήλων = unii cu alţii (1In 1:7); ἀλλήλους ac. pl. ἵνα ἀγαπῶμεν ἀλλήλους = ca să ne iubim unii pe alţii (1In 3:10)

ἀμαρτάνω

v. eu păcătuiesc

ἡμαρτήκαμεν pf. pers. I pl. ... ὅτι οὐχ ἡμαρτήκαμεν = ... că n-am păcătuit (1In 1:10); ἁμάρτητε subj. prez. pers. a II-a pl. (1In 2:1); ἁμάρτῃ subj. prez. pers. a III-a sg. (1In 2:1); ἁμαρτάνει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:8); ἁμαρτάνειν inf. prez. οὐ δύναται ἁμαρτάνειν = nu poate să păcătuiască (1In 3:9); ἁμαρτάνοντα part. prez. ac. sg. (1In 5:16); ἁμαρτάνουσιν part. prez. dat. pl. (1In 5:16)

ἁμαρτία, ας, ἡ

s. f. păcat

ἁμαρτίας gen. sg. ἀπὸ πάσης ἁμαρτίας = de tot păcatul/de orice păcat (1In 1:7); ἁμαρτίαν ac. sg. ἁμαρτίαν οὐκ ἔχομεν = nu avem păcat (1In 1:8); ἁμαρτίαι nom. pl. (1In 2:12); ἁμαρτία nom. sg. (1In 3:4); ἁμαρτιῶν gen. pl. περὶ τῶν ἁμαρτιῶν ἡμῶν = pentru păcatele noastre (1In 4:10)

ἄν

Particulă folosită în propoziţii relative condiţionale.

ὃς δ’ ἂν τηρῇ = dar oricine păzeşte... (1In 2:5)

Propoziţiile indefinite relative, care în limba română sunt marcate de cuvinte precum «oricine, oricare, orice, oriunde, oricând», au în limba greacă în mod obişnuit subjonctivul împreună cu particula ἄν sau ἐάν. Exemple: ὃς ἂν πιστεύσῃ σωθήσεται = oricine crede (sau: va crede) va fi mântuit; ὃς γὰρ ἐὰν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι οὐ σώζει αὐτήν = căci oricine voieşte să-şi mântuiască sufletul nu-l va mântui.

ἀναγγέλλω

v. eu vestesc

ἀναγγέλλομεν vestim - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 1:5)

Mai devreme (1In 1:2,3) am întâlnit verbul ἀπαγγέλλω, a cărui semnificaţie este de asemenea „eu vestesc”. Ce diferenţă ar fi între cele două? În primul caz, accentul cade asupra faptului că mesajul respectiv este adus de către vestitor de la la cineva. Adică, ἀπαγγέλλμεν = „vă aducem vestea”. În cel de-al doilea caz, accentul cade asupra faptului că mesajul (adus) este dat/transmis cuiva. Asta ar însemna: ἀναγγέλλομεν = „vă dăm vestea”.

ἀνθρωποκτόνος, ου, ὁ

s. m. ucigaş

ἀνθρωποκτόνος nom. sg. (1In 3:15)

ἄνθρωπος, ου, ὁ

s. m. om

ἀνθρώπων gen. pl. (1In 5:9)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: adjective şi substantive compuse cu ajutorul elementului „antropo” cu sensul de „referitor la om”. Ex: antropologie, antropogeneză, antropomorf

ἀνομία, ας, ἡ

s. f. fărădelege

ἀνομίαν ac. sg. (1In 3:4); ἀνομία nom. sg. (1In 3:4)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: anomie, anomic

ἀντίχριστος, ου, ὁ

s. m. antihrist

ἀντίχριστος nom. sg. (1In 2:18); ἀντίχριστοι nom. pl. (1In 2:18); ἀντιχρίστου gen. sg. τὸ τοῦ ἀντιχρίστου = cel al antihristului (1In 4:3)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: antihrist

ἀπαγγέλλω

v. eu vestesc

ἀπαγγέλλομεν vestim - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 1:2,3)

ἀπό

prep. de la, de

ἀπ' ἀρχῆς = de la început (1In 1:1); καθαρίζει ἡμᾶς ἀπὸ πάσης ἁμαρτίας = ne curăţă de tot păcatul (1In 1:7)

ἀπό se foloseşte întotdeauna cu Genitivul. ἀπό + Gen. = de la. Prepoziţia ἀπό a suferit aici un proces de eliziune (ἀπ'), ceea ce înseamnă că şi-a pierdut vocala finală. Acest proces are loc atunci când după o prepoziţie (cu unele excepţii) urmează un cuvânt ce începe cu o vocală.

ἀποστέλλω

v. eu trimit

ἀπέσταλκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 4:9); ἀπέστειλεν aor. pers. a III-a sg. (1In 4:10)

ἅπτω

v. ating, a afectez

ἅπτεται prez. med. ind. pers. a III-a sg. οὐχ ἅπτεται αὐτοῦ = nu se atinge de el (1In 5:18)

ἀρεστός, ή, όν

adj. plăcut

ἀρεστὰ ac. pl. n. τὰ ἀρεστὰ = cele (lucrurile) plăcute (1In 3:22)

ἀρνέομαι

v. eu renunţ, neg, mă lepăd, tăgăduiesc

ἀρνούμενος part. prez. nom. sg. m. ὁ ἀρνούμενος ὅτι... = cel ce tăgăduieşte că... (1In 2:22)

ἄρτι

adv. acum

ἕως ἄρτι = până acum (1In 2:9)

ἀρχή, ῆς, ἡ

s. f. început

ἀπ' ἀρχῆς = de la început (1In 1:1)

Un substantiv este complet definit prin următoarele trei elemente: (a) forma sa la Nom. Sg. (aici, ἀρχή); (b) terminaţia sa la Gen. Sg. (aici, ῆς); (c) articolul (aici, ἡ)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: arhiepiscop, arhetip

αὐτός, ή, ό

pron. pers. pers. a III-a sg. m./f./n. el/ea

αὐτοῦ al lui - gen. sg. m./n. (1In 1:3); αὐτός el - nom. sg. m. (1In 1:7); αὐτόν pe el - ac. sg. m. (1In 1:10); αὐτῷ dat. sg. m./n. ἐν αὐτῷ = în el (1In 2:10); αὐτήν ac. sg. f. (1In 2:21); αὐτούς ac. pl. f. νενικήκατε αὐτούς = i-aţi biruit (1In 4:4); αὐτοί nom. pl. m. (1In 4:5); αὐτῶν gen. pl. (1In 4:5)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: autodeterminare, autodistrugere

ἀφίημι

v. eu dau drumul, permit, părăsesc, iert

ἀφῇ subj. prez. pers. a III-a sg. ἵνα ἀφῇ - ca să ne ierte (1In 1:9); ἀφέωνται prez. pas. ind. pers. a III-a pl. ἀφέωνται ὑμῖν αἱ ἁμαρτίαι = vă sunt iertate păcatele (1In 2:12)

βάλλω

v. eu arunc

βάλλει prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἔξω βάλλει = alungă (1In 4:18)

βαρύς, εῖα, ύ

adj. greu

βαρεῖαι nom. pl. f. βαρεῖαι οὐκ εἰσίν = nu sunt grele (1In 5:3)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: baros, barometru

βίος, ου, ὁ

s. m. viaţă, bogăţie, avere

βίου gen. sg. ἡ ἀλαζονεία τοῦ βίου = mândria vieţii (1In 2:16); βίον ac. sg. τὸν βίον τοῦ κόσμου = bogăţia lumii (1In 3:17)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse formate cu ajutorul elementului „bio” cu sensul „(referitor la) viaţă”. Ex: biocatalizator, biologie, biosferă

βλέπω

v. eu văd

ὀψόμεθα viit. pers. I pl.

γάρ

conj. postpozitivă căci, fiindcă

(1In 2:19)

γεννάω

v. eu nasc, dau naştere

γεγέννηται perf. med/pas. pers. a III-a sg. ἐξ αὐτοῦ γεγέννηται = din el este născut (1In 2:29); γεγεννημένος part. perf. med/pas nom. sg. m. γεγεννημένος ἐκ τοῦ θεοῦ = născut din Dumnezeu (1In 3:9); γεννήσαντα part. aor. ac. sg. m. τὸν γεννήσαντα = cel care a născut (1In 5:1); γεγεννημένον part. perf. med/pas nom. sg. m. τὸν γεγεννημένον ἐξ αὐτοῦ = pe cel născut din el (1In 5:1); γεννηθεὶς part. aor. pas. nom. sg. m. ὁ γεννηθεὶς ἐκ τοῦ θεοῦ = cel ce a fost născut din Dumnezeu (1In 5:18)

γίνομαι

v. deponent eu mă nasc, vin la viaţă, devin, mă ivesc, mă arăt, apar

γεγόνασιν perf. ind. pers. a III-a pl. (1In 2:18)

γινώσκω

v. eu ştiu, cunosc

γινώσκομεν cunoaştem - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 2:3); ἔγνωκα pf. pers. I sg. ἔγνωκα αὐτόν = (eu) îl cunosc (1In 2:4); ἐγνώκατε pf. pers. a II-a pl. ὅτι ἐγνώκατε τὸν ἀπ’ ἀρχῆς = fiindcă îl cunoaşteţi pe cel ce este de la început (1In 2:13); γινώσκετε prez. act. ind. pers. a II-a pl. (1In 2:29); γινώσκει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:1); ἔγνω aor. pers. a III-a sg. (1In 3:1); ἔγνωκεν pf. pers. a III-a sg. (1In 3:6); ἐγνώκαμεν pf. pers. Ι pl. ἐν τούτῳ ἐγνώκαμεν = în aceasta am cunoscut (1In 3:16); γνωσόμεθα viit. act. ind. (1In 3:19); γινώσκων part. prez. nom. sg. m. ὁ γινώσκων τὸν θεὸν = cel ce cunoaşte pe Dumnezeu (1In 4:6); γινώσκωμεν subj. prez. pers. I pl. ἵνα γινώσκωμεν = ca să cunoaştem (1In 5:20)

Timpul Perfect indică o acţiune trecută şi încheiată. Când încercăm să găsim pentru ἔγνωκα αὐτόν cea mai potrivită traducere românească, vom fi de acord, probabil, că varianta „l-am cunoscut” nu redă foarte bine aspectul acţiunii închiate. O astfel de expresie folosim şi atunci când am vrea să spunem de exemplu, „Da... l-am cunoscut; îmi aduc aminte de el destul de bine”. Dacă însă traducem folosind prezentul românesc „îl cunosc”, suntem mult mai aproape de ceea ce relevă perfectul în limba greacă.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: gnosticism

γλώσσα, ης, ἡ

s. f. limbă

γλώσσῃ dat. sg. μηδὲ τῇ γλώσσῃ = nici cu limba (1In 3:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: glosalgie, glosar, glosem

γράφω

v. eu scriu

γράφομεν scriem - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 1:4 ); γράφω scriu - prez. act. ind. pers. I sg. (1In 2:1); ἔγραψα = (eu) am scris - aor. act. ind. pers. I sg. (1In 2:14)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: grafică, tipografie

δέ

conj. dar, iar, şi

καὶ ἡ κοινωνία δὲ ἡ ἡμετέρα... (1In 1:3) - în pasajul de faţă este practic inutil să se regăsească această conjuncţie în mod explicit în traducerea românească. Semnificaţia conjuncţiei καὶ = şi se suprapune peste semnificaţia conjuncţiei δέ; ἐὰν δέ... = dacă însă... (1In 1:7)

Adeseori întâlnim forma elidată a lui δέ, înaintea unor cuvinte care încep cu vocală. Vezi 1In 2:5

διά

prep. cu gen, prin mijlocul, prin; cu ac., din cauza, pentru, datorită, în favoarea, în vederea

(1In 2:12)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului „dia” cu semnificaţia „peste”, „prin”, „între”, „cu”. Ex: diacronic, diafonie.

διάβολος, ου, ὁ

s. m. diavol

διαβόλου gen. sg. ἐκ τοῦ διαβόλου = de la diavol (1In 3:8); διάβολος nom. sg. ὁ διάβολος ἁμαρτάνει = diavolul păcătuieşte (1In 3:8)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: diavol

διάνοια, ας, ἡ

s. f. minte, înţelegere, pricepere, gând

διάνοιαν ac. sg. δέδωκεν ἡμῖν διάνοιαν = ne-a dat pricepere (1In 5:20)

διδάσκω

v. eu învăţ (pe altcineva)

διδάσκῃ subj. prez. pers. a III-a sg. ἵνα τις διδάσκῃ ὑμᾶς = să vă înveţe cineva (1In 2:27); διδάσκει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 2:27); ἐδίδαξεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. καθὼς ἐδίδαξεν ὑμᾶς = aşa cum v-a învăţat (1In 2:27)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: didactic

δίδωμι

v. eu dau, încredinţez, las în grija cuiva, transmit, dau rod, produc

δέδωκεν perf. act. ind. δέδωκεν ἡμῖν = ne-a dat (1In 3:1); ἔδωκεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. καθὼς ἔδωκεν ἐντολὴν ἡμῖν = cum ne-a dat poruncă (1In 3:23); δώσει viit. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:16)

δίκαιος, ια, ον

adj. drept m./f./n.

δίκαοις nom. sg. m. (1In 1:9); δίκαιον ac. sg. m. (1In 2:1); δίκαια nom. pl. n. (1In 3:12)

δικαιοσύνη, ης, ἡ

s. f. dreptate

δικαιοσύνην ac. sg. ὁ ποιῶν τὴν δικαιοσύνην = cel ce săvârşeşte dreptatea (1In 2:29)

δοκιμάζω

v. eu pun la încercare, testez, încerc, cercetez

δοκιμάζετε imp. prez. pers. a II-a pl. δοκιμάζετε τὰ πνεύματα = cercetaţi duhurile (1In 4:1)

δύναμαι

v. eu pot, sunt în stare

δύναται prez. med. ind. pers. a III-a sg. οὐ δύναται = nu poate (1In 3:9)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: dinamită

ἐάν

dacă (particulă condiţională, cu subjonctiv)

(1In 1:6,7)

ἑαυτοῦ, ῆς, οῦ

pronume reflexiv pers. a III-a sg. & pl., pers. I pl,. pers. a II-a sg. & pl., însuşi/însăşi

ἑαυτὸν ac. sg. m. ἁγνίζει ἑαυτὸν = se curăţeşte pe sine (1In 3:3); ἑαυτὰ ac. pl. n. φυλάξατε ἑαυτὰ = păziţi-vă (1In 5:20)

ἐγώ

pron. pers. pers. I sg. eu

ἡμῶν (a) pers. I pl. gen. ai noştri, ale noastre (1In 1:1(2x),4); (b) Prepoziţia μετά urmată de Genitiv înseamnă „cu”: μεθ' ἡμῶν = cu noi (1In 1:3); ἡμῖν pers. a II-a pl. dat. nouă (1In 1:2); ἡμεῖς pers. I. pl. nom. - noi (1In 1:4); ἡμᾶς pers. I pl. ac. καθαρίζει ἡμᾶς = ne curăţă (pe noi) (1In 1:7); μοῦ gen. sg. τεκνία μου = copilaşii mei (1In 2:1)

Prepoziţia μετά a suferit aici un proces de eliziune. În acelaşi proces, consoana t s-a transformat în surda corespunzătoare, θ.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: ego, egoist, egocentric

εἰ

dacă

(1In 2:19)

εἴδωλον, ου, τό

s. n. idol

εἰδώλων gen. pl. φυλάξατε ἑαυτὰ ἀπὸ τῶν εἰδώλων = păziţi-vă de idoli (1In 5:20)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: idol

εἱμί

v. eu sunt

ἦν impf. act. ind. pers. a III-a sg. ὃ ἦν = (ceea) ce era (1In 1:1); ᾖ subj. pr. pers. a III-a pl. ἡ χαρὰ ... ᾖ = bucuria ... să fie (1In 1:4); ἔστίν prez. act. ind. pers. a III-a sg. οὐκ ἔστιν = nu este (1In 1:5); ἐσμέν prez. act. ind. pers. I pl. (1In 2:5); εἶναι inf. prez. (1In 2:9); ἐστέ prez. act. ind. pers. a II-a pl. ὅτι ἰσχυροί ἐστε - căci sunteţi puternici (1In 2:14); ἦσαν erau - impf. act. ind. pers. a III-a pl.; ἐσόμεθα viit. pers. I pl. τί ἐσόμεθα = ce vom fi (1In 3:2); εἰσίν prez. act. ind. pers. a III-a pl. (1In 4:5)

După οὐκ şi după anumite alte cuvinte, persoana a III-a sg. prezent activ indicativ a verbului εἰμί este accentuată pe prima silabă. Acest lucru nu se aplică celorlalte forme ale lui εἰμί. Astfel, avem οὐκ ἔστιν, dar οὔκ ἐσμεν.

εἷς, μία, ἕν

numeral cardinal, unu

ἕν ac. n. (1In 5:8)

εἰς

prep. cu ac., în, la, către, până la

(1In 2:17)

ἐκ

prep. cu gen., din, venind din, ieşind din

ἐκ τοῦ πατρὸς = din Tatăl (1In 2:16); ἐξ ἡμῶν = dintre noi (1n 2:18)

Înaintea unui cuvânt care începe cu vocală, devine ἐξ

ἐκεῖνος, η, ο

pron. adjectival dem. acel, acela m./f./n.

ἐκεῖνος acela - nom. sg. m. (1In 2:6); ἐκείνης gen. sg. f. (1In 5:16)

ἐλπίς, δος, ἡ

s. f. nădejde, speranţă

ἐλπίδα ac. sg. (1In 3:3)

ἐμαυτοῦ, ῆς

pron. rel. eu însumi, însămi

ἑαυτούς pe noi înşine - ac. pl. m. (1In 1:8)

ἔμπροσθεν

adv. înainte, înaintea, în faţa, în prezenţa (cu gen.)

ἔμπροσθεν αὐτοῦ = înaintea lui (1In 3:19)

ἐν

conj. în

(1In 1:5(2x),6,7(2x),8)

ἐντολή, ῆς, ἡ

s. f. poruncă

ἐντολάς ac. pl. τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ = poruncile lui (1In 2:3); ἐντολήν ac. sg. οὐκ ἐντολὴν καινὴν γράφω ὑμῖν = nu o poruncă nouă vă scriu (1In 2:7); ἐντολὴ nom. sg. ἡ ἐντολὴ ἡ παλαιά = porunca cea veche (1In 2:7); ἐντολαὶ nom. pl. (1In 5:3)

ἐνώπιον

adv. înaintea, în faţa, sub privirile, în prezenţa (cu gen.)

(1In 3:22)

ἐξέρχομαι

v. eu ies

ἐξῆλθαν aor. act. ind. pers. a III-a pl. ἐξ ἡμῶν ἐξῆλθαν = dintre noi au ieşit (1In 2:19); ἐξεληλύθασιν perf. ind. pers. a III-a pl. ἐξεληλύθασιν εἰς τὸν κόσμον = au ieşit în lume (1In 4:1)

ἔξω

adv. afară

(1In 4:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului „exo” cu sensul „în afară”. Ex: exocardie, exocrin, exoforie.

ἐπαγγέλλω

v. eu proclam, făgăduiesc, promit

ἐπηγγείλατο imp. med. pers. a III-a sg. (1In 2:25)

ἐπί

prep., cu Genitiv: pe, locul unde se termină mişcarea, locul lângă care se găseşte un lucru, în faţa, în timpul, în fruntea, peste; cu Dativ: împrejurările în care se petrece acţiunea, în legătură cu, după, spre, ţinând seama de; cu Acuzativ: în acelaşi loc, laolaltă, în timpul, în vederea unui scop, pentru, în vederea unui scop.

ἐπ’ αὐτῷ = în el (1In 3:3)

Această prepoziţie este extrem de comună, dar destul de dificilă. Diferitele ei utilizări trebuie învăţate prin observare, atunci când acestea sunt întâlnite. Se întâlneşte adeseori forma elidată ἐπ', ca în cazul de faţă.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului „epi” cu semnificaţia „deasupra”, „pe”. Ex: epicard, epicentru, epidermă

ἐπιθυμία, ας, ἡ

s.f. poftă

ἐπιθυμία n. sg. (1In 2:16)

ἐπαγγελία, ας, ἡ

s. f. făgăduinţă, promisiune

ἐπαγγελία nom. sg. αὕτη ἐστὶν ἡ ἐπαγγελία = aceasta este făgăduinţa (1In 2:25)

ἔργον, ου, τό

s. n. lucru, lucrare

ἔργα ac. pl. τὰ ἔργα τοῦ διαβόλου = lucrările diavolului (1In 3:8); ἔργῳ dat. sg. ἐν ἔργῳ = în lucrare (1In 3:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: ergonomie

ἔρχομαι

v. deponent eu vin, sosesc, merg

ἔρχεται, prez. ind. pers. a III-a sg. ὅτι ἀντίχριστος ἔρχεται = că vine antihrist (1In 2:18); ἐληλυθότα perf. part. act. ac. m. ἐν σαρκὶ ἐληλυθότα = venit în trup (1In 4:2); ἐλθὼν part. aor. nom. sg. m. ὁ ἐλθὼν = cel care a venit (1In 5:6)

ἐρωτάω

v. eu întreb pe cineva, întreb pe cineva ceva, rog, cer

ἐρωτήσῃ subj. aor. pers. a III-a sg. (1In 5:16)

Iniţial, ἐρωτάω a însemnat „eu întreb”, în sensul de a interoga, iar αἰτέω a însemnat „eu cer”. În Noul Testament însă, ἐρωτάω este adesea folosit în ambele aceste sensuri.

ἔσχατος, η, ον

adj. ultimul, cel din urmă

ἐσχάτη nom. sg. f. (1In 2:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: eshatologie - totalitatea concepţiilor religioase care se referă la destinele finale ale omenirii

ἔχω

v. eu am

ἔχητε subj. prez. act. κοινωνίαν ἔχητε = să aveţi părtăşie (1In 1:3); ἔχομεν- avem - prez. act. ind. (1In 1:6,8); εἴχετε impf. act. ind. pers. a II-a pl. ἣν εἴχετε ἀπ’ ἀρχῆς = pe care o aveaţi de la început (1In 2:7); ἔχετε prez. act. ind pers. a II-a pl. χρῖσμα ἔχετε = aveţi ungere (1In 2:20) ἔχει prez. act. ind. pers. a III-a sg. οὐδὲ τὸν πατέρα ἔχει = nu are nici pe Tatăl (1In 2:23); σχῶμεν subj. aor. pers. I pl. ἵνα ... σχῶμεν pentru ca ... să avem (1In 2:28); ἔχων part. prez. nom. sg. m. (1In 3:3); ἔχῃ subj. prez. pers. a III-a sg. ὃς δ’ ἂν ἔχῃ = cine are (1In 3:17); ἔχοντα part. prez. ac. sg. m. χρείαν ἔχοντα = având o nevoie (1In 3:17); ἔχωμεν subj. prez. pers. I pl. ἵνα παρρησίαν ἔχωμεν = ca să avem îndrăzneală (1In 4:17)

ἕως

adv. cu gen., până la, până când; conj., cât timp

(1In 2:9)

ζάω

v. eu trăiesc

ζήσωμεν subj. aor. pers. I pl. ἵνα ζήσωμεν δι’ αὐτοῦ = ca să trăim prin el (1In 4:9)

ζωή, ῆς, ἡ

s. f. viaţă

ζωῆς gen. sg. τῆς ζωής = al/a vieţii (1In 1:1); ζωή nom. sg. ἡ ζωή = viaţa (1In 1:2); ζωήν ac. sg. ἀπαγγέλομεν τὴν ζωήν = vestim viaţa (1In 1:2)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: zoologie, zoomorf

ἤδη

adv. deja

(1In 2:8)

ἥκω

v. eu sunt venit, sunt prezent, sunt aici

ἥκει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:20)

ἡμέρα, ας, ἡ

s. f. zi

ἡμέρᾳ dat. sg. (1In 4:17)

ἡμέτερος, α, ον

pron. pos. m./f./n. al nostru/a noastră

ἡμετέρα a noastră - nom. sg. (1In 1:3); ἡμετέρων ai noştri/ale noastre - gen. pl. (1In 2:2)

θάνατος, ου, ὁ

s. m. moarte

θανάτου gen. sg. ἐκ τοῦ θανάτου = din moarte (1In 3:14); θανάτῳ dat. sg. μένει ἐν τῷ θανάτῳ = rămâne în moarte (1In 3:14); θάνατον ac. sg. (1In 5:16)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: eutanasie, distanasie, tanatofobie, tanatogeneză

θαυμάζω

v. eu mă mir

θαυμάζετε imp. prez. pers. a II-a pl. (1In 3:13)

θεάομαι

v. eu privesc, văd

ἐθεασάμεθα aor. med/pas. ind. pers. I pl. (noi) am privit (1In 1:1); τεθέαται perf. med. pers. a III-a sg. θεὸν οὐδεὶς πώποτε τεθέαται = pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată (1In 4:12); τεθεάμεθα perf. med. pers. I pl. (1In 4:14)

Timpul aorist indică faptul că o acţiune s-a petrecut în trecut, fără a face referire la durata sau stadiul de încheiere a ei. Este echivalent cu trecutul simplu.

θέλημα, τος, τό

s. n. voie, voinţă, lucru dorit/pretins

θέλημα ac. sg. θέλημα τοῦ θεοῦ = voia lui Dumnezeu (1In 2:17)

θεός, οῦ, ὁ

Dumnezeu

θεός n. sg. (1In 1:5); θεοῦ gen. sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ = dragostea lui Dumnezeu (1In 2:5); θεόν ac. sg. πρὸς τὸν θεόν = la Dumnezeu (1In 3:21); θεῷ dat. sg. ἐν τῷ θεῷ = în Dumnezeu (1In 4:16)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: teologie

θεωρέω

v. sunt spectator, privesc, văd

θεωρῇ subj. prez. pers. a III-a sg. καὶ θεωρῇ τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = şi vede pe fratele său (1In 3:17)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă: teorie, teoretic

Ἰησοῦς, οῦ, ὁ

Isus

Ἰησοῦ gen. sg. ( 1In 1:3); Ἰησοῦν ac. sg. (1In 2:1); Ἰησοῦς nom. sg. (1In 2:22); Ἰησοῦ dat. sg. (1In 5:20)

În limba greacă, substantivele proprii sunt adeseori declinabile, ca şi în cazul de faţă.

ἱλασμός, οῦ, ὁ

s. m. jertfă de ispăşire

ἱλασμός nom. sg. (1In 2:2); ἱλασμὸν ac. sg. (1In 4:10)

ἵνα

conj. pentru ca

ἵνα καὶ ὑμεῖς = pentru ca şi voi; ἵνα ἡ χαρὰ ἡμῶν = pentru ca bucuria noastră (1In 1:3,4)

ἰσχυρός, ά, όν

adj. puternic, tare

ἰσχυροί puternici - nom. pl. m. (1In 2:14)

καθαρίζω

v. eu curăţ, purific

prez. act. ind. pers. a III-a sg. καθαρίζει ἡμᾶς = ne curăţă (1In 1:7)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: catharsis

καθώς

adv. ca şi, precum, după cum

(1In 2:6)

καθώς

adv. ca şi, precum, după cum

(1In 2:18)

καὶ

şi (conj.), şi (cu înţelesul „de asemenea”)

καὶ şi - (a) conj. ἑωράκαμεν καὶ μαρτυροῦμεν = am văzut şi mărturisim (1In 1:1,2 (5x),3 (2x),4; (b) cu înţelesul „de asemenea” ἀπαγγέλλομεν καὶ ὑμῖν = vă vestim şi vouă (1In 1:3 (2x))

Κάϊν

Cain

(1In 3:12)

καινός, ή, όν

adj. nou m./f./n.

καινήν ac. sg. f. ἐντολήν καινήν - poruncă nouă (1In 2:7)

καλέω

v. eu dau nume, numesc, chem pe nume, chem la

κληθῶμεν subj. pas. pers. I pl. ἵνα τέκνα θεοῦ κληθῶμεν = să ne numim copii ai lui Dumnezeu (1In 3:1)

καρδία, ας, ἡ

s. f. inimă

καρδίαν ac. sg. (1In 3:19); καρδία nom. sg. (1In 3:20)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cardiologie

κατὰ

prep., sensul primar este „de sus în jos”; cu gen: împotriva, contra; cu ac: potrivit cu, cât priveşte.

cu ac. (1In 5:14)

καταγινώσκω

v. eu osândesc

καταγινώσκῃ subj. prez. pers. a III-a sg. ἐὰν καταγινώσκῃ ἡμῶν ἡ καρδία = dacă ne osândeşte inima noastră (1In 3:20)

κεῖμαι

v. eu zac

κεῖται prez. med/pas. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:19)

κλείω

v. eu închid

κλείσῃ subj. aor. act. pers. a III-a sg. (1In 3:17)

κοινωνία, ας, ἡ

s. f. părtăşie

κοινωνίαν ac. sg. κοινωνίαν ἔχητε = să aveţi părtăşie (1In 1:3); κοινωνία nom. sg. καὶ ἡ κοινωνία... = şi părtăşia... (1In 1:3)

κόλασις, εως, ἡ

s. f. pedeapsă, corecţie

κόλασιν ac. sg. (1In 4:18)

κόσμος, ου, ὁ

s. m. lume, univers

κόσμου gen. sg. (1In 2:2); κόσμον ac. sg. μὴ ἀγαπᾶτε τὸν κόσμον = nu iubiţi lumea (1In 2:15); κόσμῳ dat. sg. m./n. τὰ ἐν τῷ κόσμῳ = cele din lume (1In 2:15); κόσμος nom. sg. (1In 3:1)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului «cosmo» cu semnificaţia (referitor la) cosmos, univers. Ex: cosmonaut, cosmogonie cosmochimie

κρίσις, εως, ἡ

s. f. acţiunea de a judeca, hotărâre a justiţiei, judecată, sentinţă

κρίσεως gen. sg. (1In 4:17)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: criză

λαλέω

v. eu vorbesc

λαλοῦσιν prez. act. ind. pers. a III-a pl. (1In 4:5)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: alalie, cacolalie, barbarolalie

λαμβάνω

v. eu iau, primesc, capăt

ἐλάβετε aor. act. ind. pers. a II-a pl. τὸ χρῖσμα ὃ ἐλάβετε = ungerea pe care aţi primit-o (1In 2:27); λαμβάνομεν prez. act. ind. pers. I pl. λαμβάνομεν ἀπ’ αὐτοῦ = primim de la el (1In 3:22)

λόγος, οῦ, ὁ

s. m. cuvânt

λόγου gen. m. sg. Prepoziţia περί urmată de Genitiv înseamnă „despre”, „în ce priveşte”, „cu privire la”: περὶ τοῦ λόγου... = cu privire la cuvântul... (1In 1:1); λόγος nom. sg. ὁ λόγος = cuvântul (1In 2:7); λόγῳ dat. prez. μὴ ἀγαπῶμεν λόγῳ = să nu iubim cu cuvântul (1In 3:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: logopedie, logoree

λύω

v. eu dezleg, eliberez, nimicesc

λύσῃ subj. aor. act. pers. a III-a sg. ἵνα λύσῃ = pentru a nimici (1In 3:8)

μαρτυρέω

v. eu mărturisesc

μαρτυροῦμεν mărturisim - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 1:2); μαρτυροῦν part. prez. nom. sg. m. τὸ μαρτυροῦν = cel ce mărturiseşte (1In 5:6); μαρτυροῦντες part. prez. nom. pl. m. (1In 5:7); μεμαρτύρηκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 5:9)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: martor, martir

μαρτυρία, ας, ἡ

s. f. acţiunea de a mărturisi, mărturie

μαρτυρίαν ac. sg. (1In 5:9); μαρτυρία nom. sg. (1In 5:9)

λέγω

v. eu spun, zic

εἰπωμεν subj. aor. pers. I pl. ἐὰν εἴπωμεν = dacă zicem (1In 1:6,8); λέγων part. prez. nom. sg. m. ὁ λέγων = cel ce zice (1In 2:4); εἴπῃ subj. aor. pers. a III-a sg. ἐάν τις εἴπῃ = dacă cineva zice (1In 4:20); λέγω prez. act. ind. pers. I pl. (1In 5:16)

Forma de subjonctiv aorist (εἴπωμεν) este foarte diferită de forma de bază (λέγω). Există destul de multe cuvinte în greaca veche, a căror formă la prezent activ indicativ este mult diferită de alte forme. Iată un alt exemplu: a mânca, la prez. act. ind. este ἐσθίω, iar la viitor, acelaşi verb este φάγομαι.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: prelegere

μείζων, ον

mai mare; comparativ al lui μέγας

μείζων nom. sg. m. μείζων ἐστὶν ὁ θεὸς τῆς καρδίας ἡμῶν = Dumnezeu este mai mare decât inima noastră (1In 3:20)

Acolo unde în limba română se foloseşte cuvântul „decât” după un adjectiv comparativ, limba greacă foloseşte fie genitivul de comparaţie, fie cuvântul ἤ urmat de cel de-al doilea membru al comparaţiei, la acelaşi caz la care se găseşte primul membru al comparaţiei. Exemple: μείζονα τούτων ποιήσει = „El va face lucruri mai mari decât acestea”. ἠγάπησαν οἱ ἄνθρωποι μάλλον τὸ σκότος ἢ τὸ φῶς = „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina.”

μένω

v. eu rămân/locuiesc

μένειν inf. prez. ὁ λέγων ἐν αὐτῷ μένειν = cine zice că rămâne în el (1In 2:6); μένει prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἐν τῷ φωτὶ μένει = rămâne în lumină (1In 2:10); μεμενήκεισαν mai mult ca pf. pers. a III-a pl. (1In 2:19); μενέτω imp. prez. pers. a III-a sg. ἐν ὑμῖν μενέτω = în voi să rămână (1In 2:24); μείνῃ subj. prez. act. pers. a III-a sg. (1In 2:24); μενεῖτε viit. act. ind. pers. a II-a pl. (1In 2:24); μένετε imp. pers. a II-a pl. (1In 2:27); μένων part. prez. nom. sg. πᾶς ὁ ἐν αὐτῷ μένων = oricine rămâne în el (1In 3:6); μένουσαν part. prez. ac. sg. f. ἐν αὐτῷ μένουσαν = rămânând în el (1In 3:15); μένομεν prez. act. ind. pers. I pl. ἐν αὐτῷ μένομεν = rămânem în el (1In 4:13)

Infinitivul în limba greacă este un substantiv verbal; el are deci atât caracteristici ale unui substantiv cât şi ale unui verb.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: imanent, mas/mânere (înv. pop)

μετά

prep. μετά + gen. = cu; μετά + ac. = după

μεθ' ἡμῶν = cu noi (1In 1:3); μετὰ τοῦ πατρός = cu Tatăl; μετὰ τοῦ υἱοῦ = cu Fiul (1In 1:3); μετ' αὐτοῦ = cu el (1In 1:6); μετ’ ἀλλήλων = unii cu alţii (1In 1:7)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: metafizică

μεταβαίνω

v. eu plec, trec, merg, trec peste

μεταβεβήκαμεν perf. pers. I pl. μεταβεβήκαμεν = am trecut (1In 3:14)

Acesta este un verb compus din prepoziţia μετά şi verbul βαίνω. Verbul βαίνω = „a merge” nu se întâlneşte în NT decât în forme compuse (ἀναβαίνω, καταβαίνω etc).

μή

negaţie, nu (cu moduri altele decât indicativ)

(1In 1:10)

μηδέ

particulă adv. negativă, şi nu, nici, nici chiar; μηδέ... μηδέ, nici... nici

(1In 2:15)

μηδείς, μηδεμία, μηδέν

nici un, nici o, nimeni, nimic

μηδείς (1In 3:7)

Se foloseşte cu moduri altele decât indicativ.

μισέω

v. eu urăsc

μισῶν part. prez. nom. sg. τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ μισῶν = urăşte pe fratele său (1In 2:9); μισεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. εἰ μισεῖ ὑμᾶς ὁ κόσμος = dacă vă urăşte lumea (1In 3:13); μισῇ subj. prez. pers. a III-a sg. ἐάν τις εἴπῃ ... καὶ ... μισῇ = dacă cineva spune ... şi ... urăşte (1In 4:20)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: mizantrop, misogin

μονογενής, ές

adj. unic născut

μονογενῆ ac. sg. m/f. (1In 4:9)

μόνος, η, ον

adj. m./f./n. singur, unic, doar, numai

μόνον ac. sg. m. (1In 2:2)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului «mono» care înseamnă unu, singur, unic, o dată. Ex: monoteism, monolit, monopol.

νεάνισκος, ου, ὁ

s. m. tânăr

νεανίσκοι voc. pl. γράφω ὑμῖν, νεανίσκοι = vă scriu, tinerilor (1In 2:13)

νικάω

v. eu cuceresc, înving, birui

νενικήκατε pf. pers. a II-a pl. ὅτι νενικήκατε = căci aţi învins (1In 2:13); νικᾷ prez. act. ind. pers. a III-a sg. νικᾷ τὸν κόσμον = biruieşte lumea (1In 5:4); νικήσασα part. aor. nom. sg. f. ἡ νίκη ἡ νικήσασα τὸν κόσμον = biruinţa care a biruit lumea (1In 5:4); νικῶν part. prez. nom. sg. m. ὁ νικῶν τὸν κόσμον = cel ce biruieşte lumea (1In 5:5)

νίκη, ης, ἡ

s. f. biruinţă, victorie

νίκη nom. sg. (1In 5:4)

νῦν

adv. acum, în momentul de faţă

(1In 2:18)

ὁ, ἡ, τό

articol (hotărât) - m./f./n.

τοῖς Dativ „instrumental”, masculin (şi neutrul are aceeaşi formă), plural: τοῖς ὀφθαλμοῖς = cu ochii (1In 1:1); αἱ nom. f. pl. αἱ χεῖρες = mâinile (1In 1:1); τοῦ gen. m. (şi neutrul are aceeaşi formă), sg. Prepoziţia περί urmată de Genitiv înseamnă „despre”, „în ce priveşte”, „cu privire la”: περὶ τοῦ λόγου... = cu privire la cuvântul... (1In 1:1). Prepoziţia μετά urmată de Genitiv înseamnă „cu”: μετὰ τοῦ πατρός... = cu Tatăl... (1In 1:3 (2x)); τῆς gen. f. sg. τῆς ζωῆς = ... (al) vieţii (1In 1:1); ἡ nom. f. sg. ἡ ζωή = viaţa; ἡ κοινωνία = părtăşia; ἡ χαρά = bucuria (1In 1:2,3(2x),4); τήν ac. f. sg. τὴν ζωήν... = viaţa (adică „pe ea”v-o vestim, viaţa) (1In 1:2(2x)); τόν ac. m. sg. Prepoziţia πρός urmată de Acuzativ înseamnă „la”, „către”: ... πρὸς τὸν πατέρα = ... la tatăl (1In 1:2); τῷ dat. m./n. sg. ἐν τῷ σκότει = în întuneric (1In 1:6); τό nom. n. sg. τό αἷμα = sângele (1In 1:7); τάς ac. pl. f. τὰς ἐντολάς = poruncile (1In 1:9); ὁ nom. sg. m. (1In 1:10); τῶν gen. pl. (1In 2:2); τῇ dat. sg. f. ἐν τῇ σκοτίᾳ = în întuneric (1In 2:9); τά ac. pl. n. (1In 2:15)

Articol nehotărât nu există în limba greacă.

ὅθεν

adv. unde, de unde

ὅθεν γινώσκομεν = de unde cunoaştem (1In 2:18)

οἶδα

v. perfect II folosit ca prezent, ştiu, cunosc pe cineva, mă pricep, înţeleg

οἶδεν perf. ind. οὐκ οἶδεν = nu ştie (1In 2:11); οἴδατε prez. act. ind. pers. a II-a pl. καὶ οἴδατε πάντες = şi cu toţii cunoaşteţi (1In 2:20); εἰδῆτε subj. pers. a II-a pl. ἐὰν εἰδῆτε = dacă ştiţi (1In 2:29); οἴδαμεν prez. act. ind. pers. I pl. (1In 3:2)

ὅλος, η, ον

adj. m./f./n. întreg, complet, tot

ὅλου gen. sg. m./n. περὶ ὅλου τοῦ κόσμου = pentru ale întregii lumi (1In 2:2); ὅλος nom. sg. m. (1In 5:19)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului «holo» sau «olo» cu semnificaţia întreg, integral, tot. Ex: holografie, olograf.

ὅμοιος, α, ον

adj., asemănător, asemenea cu (cu dativul lucrului cu care se face asemănarea)

ὅμοιοι nom. pl. m. ὅμοιοι αὐτῷ = asemănători lui (1In 3:2)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementelor „omo”, „homo”, „homeo” cu semnificaţia „egal”, „asemănător”. Ex. omonim, homocromie, homeopat.

ὁμολογέω

v. eu recunosc, mărturisesc

ὁμολογῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἐὰν ὁμολογῶμεν = dacă mărturisim (1In 1:9); ὁμολογῶν part. prez. nom. sg. ὁ ὁμολογῶν = cel ce mărturiseşte (1In 2:23); ὁμολογεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 4:2); ὁμολογήσῃ subj. aor. pers. a III-a sg. ὃς ἐὰν ὁμολογήσῃ = oricine mărturiseşte (1In 4:15)

Cuvânt compus: ὅμοιος = la fel, asemănător + λόγος = cuvânt.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: omologare

ὄνομα, τος, τό

s. n. nume

ὄνομα ac. sg. διὰ τὸ ὄνομα αὐτοῦ = datorită numelui lui (1In 2:12); ὀνόματι dat. sg. ἵνα πιστεύσωμεν τῷ ὀνόματι = ca să credem în numele (1In 3:23)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: onomastică

ὁράω

v. eu văd, privesc

ἑωράκαμεν pf. act. ind. pers. I pl. ὃ ἑωράκαμεν = ceea ce am văzut; ἑωράκαμεν ... τὴν ζωήν = am văzut viaţa (1In 1:1,2,3); ἴδετε imp. aor. pl. (1In 3:1); ὀψόμεθα viit. pers. I pl. ὀψόμεθα αὐτὸν καθώς ἐστιν = îl vom vedea aşa cum este (1In 3:2); ἑώρακεν pf. act. ind. pers. a III-a sg. (In 3:6); ἴδῃ subj. aor. med/pas. pers. a III-a sg. ἐάν τις ἴδῃ = dacă cineva vede (1In 5:16)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: panoramă

ὅστις, ἥτις, ὅ τι

pron. rel. nedefinit (pl. οἵτινες) cel care, oricine, oricare, oricine ar fi cel care, orice

ἥτις ἦν = care era (1In 1:2 )

Arareori folosit în alte cazuri decât nominativ; uneori este folosit aproape la fel ca pronumele relativ ὅς.

ὅταν

conj., ori de câte ori, de câte ori, dacă (cu subjonctiv)

(1In 5:2)

ὅτι

conj. că

(1In 1:5)

οὐ

negaţie, nu (cu Indicativ)

οὐ (1In 1:6); οὐκ (1In 1:5,8(2x)); οὐχ (1In 1:10)

Dacă primul sunet al cuvântului următor este o vocală, avem: - οὐκ dacă vocala are spirit lin; - οὐχ dacă vocala are spirit aspru.

οὐδέ

particulă negativă, nici, şi nu, nu mai mult, nici chiar, nici măcar; οὐδέ... οὐδέ, nici... nici

(1In 2:23)

οὐδείς, οὐδεμία, οὐδέν

adj. nici un, nici, nimeni, nimic, deloc (cu indicativ)

nom. sg. f. σκοτία ἐν αὐτῷ οὐκ ἔστιν οὐδεμία = întuneric în el nu este deloc (1In 1:5)

οὔπω

încă nu

(1In 3:2)

οὗτος, αὕτη, τοῦτο

pron. dem. m./f./n. acesta/aceasta

ταῦτα acestea (aceste lucruri) - nom. n. pl. (1In 1:4 ); ἅυτη aceasta - nom. f. sg. (1In 1:5); τούτῳ gen. m./n. pl. (1In 2:5); οὗτος nom. sg. m. (1In 2:22); τοῦτο ac. sg. n. εἰς τοῦτο = pentru aceasta, în acest scop (1In 3:8); τούτου gen. sg. m/n. (1In 4:6); ταύτην ac. sg. f. ταύτην τὴν ἐντολὴν = această poruncă (1In 4:21)

οὕτως

adv. astfel

(1In 4:11)

ὀφείλω

v. eu sunt dator, datorez, sunt obligat, sunt silit, sunt nevoit

ὀφείλει este dator - ind. prez. pers. a III-a sg. (1In 2:6); ὀφείλομεν ind. prez. pers. I pl. καὶ ἡμεῖς ὀφείλομεν = şi noi suntem datori (1In 3:16)

ὀφθαλμός, οῦ, ὁ

s. m. ochi

ὀφθαλμοῖς dat. instr. pl. τοῖς ὀφθαλμοῖς ἡμῶν = cu ochii noştri (1In 1:1); ὀφθαλμοὺς ac. pl. ἡ σκοτία ἐτύφλωσεν τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ = întunericul i-a orbit ochii (1In 2:11); ὀφθαλμῶν gen. pl. ἡ ἐπιθυμία τῶν ὀφθαλμῶν = pofta ochilor (1In 2:16)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: oftalmologie

παιδίον, ου, τό

s. n. prunc, copilaş, copil mic

παιδία voc. pl. ἔγραψα ὑμῖν, παιδία = v-am scris vouă, copilaşilor (1In 2:14)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: pedagogie (παιδίον = copil; ἄγω = a conduce, a îndruma), pedagog

παλαιός, ά, όν

adj. vechi m./f./n.

παλαιάν ac. sg. f. ἀλλ’ ἐντολὴν παλαιὰν = ci o poruncă veche (1In 2:7)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului «paleo» care înseamnă «vechi». Ex: paleobiologie, paleoclimă, paleocreştin, paleontologie.

πάλιν

adv. înapoi, îndărăt, în sens invers, la rândul său, din partea sa, din nou, iarăşi, încă o dată, mai mult, în plus

(1In 2:8)

παράγω

v. eu trec

παράγεται prez. med/pas. pers. a III-a sg. ὁ κόσμος παράγεται = lumea trece (1In 2:17)

παράκλητος, ου, ὁ

s. m. mijlocitor

παράκλητον ac. sg. παράκλητον ἔχομεν = avem un mijlocitor (1In 2:1)

παρουσία, ας, ἡ

s. f. venire

παρουσίᾳ dat. sg. ἐν τῇ παρουσίᾳ αὐτοῦ = la venirea lui (1In 2:28)

παρρησία, ας, ἡ

s. f. îndrăzneală

παρρησίαν ac. sg. ἵνα ... σχῶμεν παρρησίαν = ca să avem îndrăzneală (1In 2:28); παρρησία nom. sg. (1In 5:14)

πᾶς, πᾶσα, πᾶν

adj., tot, toată, oricare, orice, fiecare m./f./n.

πάσης gen. sg. f. (1In 1:7); πᾶν nom. sg. n. (1In 2:16); πάντες toţi - nom. pl. m. πᾶς nom. sg. m. (1In 2:23); πάντα ac. pl. n. γινώσκει πάντα = cunoaşte toate lucrurile (1In 3:20); παντί dat. sg. n. (1In 4:1); πᾶσα nom. sg. f. (1In 5:17)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului «pan» care înseamnă tot, întreg. Ex: panaceu, paneuropean, pantograf

πατήρ, ός, ὁ

s. m. tată

πατέρα ac. sg. πρός τὸν πατέρα = la Tatăl (1In 1:2); πατρός gen. sg. μετὰ τοῦ πατρός... = cu Tatăl... (1In 1:3); ἡ ἀγάπη τοῦ πατρὸς = dragostea Tatălui (1In 2:15); πατέρες voc. pl. γράφω ὑμῖν, πατέρες = vă scriu vouă, părinţilor (1In 2:13); πατρὶ dat. sg. ἐν τῷ πατρί = în Tatăl (1In 2:24); πατήρ nom. sg. ὅτι ὁ πατὴρ ἀπέσταλκεν = că Tatăl a trimis (1In 4:14)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: patriarh, patron

πείθω

v. eu conving, încredinţez

πείσομεν viit. act. ind. pers. I pl. πείσομεν τὴν καρδίαν ἡμῶν = ne încredinţăm inima (1In 3:19)

περί

περί + Genitiv = despre, în legătură cu, pentru; περί + Acuzativ = în jurul, împrejurul

περὶ τοῦ λόγου = în legătură cu cuvântul (1In 1:1)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: perimetru, periferie

περιπατέω

v. eu merg, mă plimb, umblu de colo până colo, umblu

περιπατῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἐν τῷ σκότει περιπατῶμεν = umblăm în întuneric (1In 1:6); περιεπάτησεν aor. ind. pers. a III-a sg. (1In 2:6); περιπατεῖν inf. prez. (1In 2:6); περιπατεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἐν τῇ σκοτίᾳ περιπατεῖ = umblă în întuneric (1In 2:11)

πιστεύω

v. eu cred

πιστεύσωμεν subj. aor. pers. I pl. ἵνα πιστεύσωμεν = ca să credem (1In 3:23); πιστεύετε imp. prez. pers. a II-a pl. μὴ παντὶ πνεύματι πιστεύετε = nu oicărui duh să-i daţi crezare (1In 4:1); πεπιστεύκαμεν perf. pers. I pl. ἐγνώκαμεν καὶ πεπιστεύκαμεν = am cunoscut şi am crezut (1In 4:16); πιστεύων part. prez. nom. sg. m. πᾶς ὁ πιστεύων = oricine crede (1In 5:1); πεπίστευκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 5:10); πιστεύουσιν part. prez. dat. pl. m. ἔγραψα ὑμῖν ..., τοῖς πιστεύουσιν = v-am scris vouă ..., celor care credeţi (1In 5:13)

πίστις, εως, ἡ

s. f. credinţă

πίστις nom. sg. (1In 5:4)

πιστός, ή, όν

adj. credincios m./f./n.

πιστός nom. sg. m. (1In 1:9)

πλανάω

v. eu înşel, amăgesc

πλανώμεν prez. act. ind. pers. I pl. ἑαυτοὺς πλανῶμεν - ne amăgim pe noi înşine (1In 1:8); πλανώντων part. prez. gen. pl. περὶ τῶν πλανώντων ὑμᾶς = cu privire la cei ce vă amăgesc (1In 2:26); πλανάτω imp. prez. pers. a III-a sg. μηδεὶς πλανάτω ὑμᾶς = nimeni să nu vă amăgească (1In 3:7)

πλάνη, ης, ἡ

s. f. rătăcire

πλάνης gen. sg. τὸ πνεῦμα τῆς πλάνης = duhul rătăcirii (1In 4:6)

πληρόω

v. eu umplu, împlinesc

ᾖ πεπληρωμένη să fie deplină - subj. perf. med/pas. f. pers. a III-a sg. (1In 1:4)

πνεῦμα, τος, τό

s. n. suflare, vânt, suflu, duh, spirit, suflet, viaţă

πνεύματος gen. sg. (1In 3:24); πνεύματι dat. sg. (1In 4:1); πνεύματα ac. pl. (1In 4:1); πνεῦμα ac. sg (1In 4:2); πνεῦμα nom. sg (1In 4:2)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: pneumatologie, pneumatic

ποιέω

v. eu fac, săvârşesc, împlinesc

ποιοῦμεν prez. act. ind. pers. I pl. οὐ ποιοῦμεν = nu săvârşim (1In 1:6); ποιῶν part. prez. nom. sg. m. ὁ δὲ ποιῶν = cel ce face (1In 2:17); ποιεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:4); ποιῶμεν subj. prez. pers. I pl. ὅταν ... τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ ποιῶμεν = dacă ... împlinim poruncile sale (1In 5:2); πεποίηκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 5:10)

πολύς, πολλῆ, πολύ

numeros, mult, mulţi, mare (număr, cantitate), majoritatea, mulţime, gloată

πολλοὶ nom. pl. m. ἀντίχριστοι πολλοὶ = mulţi antihrişti (1In 2:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului „poli” care înseamnă „mai mulţi”, „mai multe”, „multiplu”. Ex: policlinică, polimer, potitehnică

πονηρός, ά, όν

adj. rău, necinstit

πονηρόν ac. sg. m. νενικήκατε τὸν πονηρόν = aţi învins pe cel rău (1In 2:13); πονηροῦ gen. sg. m/n. ἐκ τοῦ πονηροῦ = din cel rău (1In 3:12); πονηρὰ nom. pl. n. (1In 3:12); πονηρὸς nom. sg. m. (1In 5:18); πονηρῷ dat. sg. m. (1In 5:19)

ποταπός, ή, όν

ce fel de

ποταπὴν ac. sg. f. ἴδετε ποταπὴν ἀγάπην = vedeţi ce fel de dragoste (1In 3:1)

ποῦ

adv. unde? (interogativ)

(1In 2:11)

πρός

prep. la, către

πρός τὸν πατέρα = la Tatăl (1In 1:2)

πρός se foloseşte întotdeauna cu acuzativul.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: providenţă, provizoriu, prospect, promisiune

πρῶτος, η, ον

primul, cel dintâi

πρῶτος nom. sg. m. (1In 4:19)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive compuse cu ajutorul elementului „proto”, care înseamnă „primul”, „întâiul”. Ex: protobiologie, protocronism, protogeneză, protopărinte

ὅς, ἥ, ὅ

pron. rel. care, ce

ὅ ac. sg. n. ὅ ἦν = ceea ce era (1In 1:1); ἥν ac. sg. f. ἣν ἀκηκόαμεν = pe care am auzit-o (1In 1:5); ὅς cel care - nom. sg. m. (1In 2:5); ὅν ac. sg. m. (1In 2:7); οὗ gen. sg. n. (1In 3:24); ἃ ac. pl. n. (1In 5:15)

πώποτε

adv. vreodată

(1In 4:12)

πῶς

adv. cum, în ce chip (interogativ)

(1In 3:17)

σάρξ, κός, ἡ

s. f. carne, corp, trup, natură umană, fire pământească

σαρκός gen. sg. ἡ ἐπιθυμία τῆς σαρκὸς = pofta trupului (1In 2:16); σαρκὶ dat. sg. (1In 4:2)

σκάνδαλον, ου, τό

s. n. cursă, capcană

σκάνδαλον nom. sg. (1In 2:10)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă: scandal

σκοτία, ας, ἡ

v. f. întuneric

n. sg. (1In 1:5)

σκότος, ους, τό

s. n. întuneric

σκότει dat. sg. ἐν τῷ σκότει = în întuneric (1In 1:6)

Anterior am avut forma feminină σκοτία (1In 1:5). Mai există exemple asemănătoare: οἶκος (m.) sau οἰκία (f.) înseamnă casă.

σπέρμα, τος, τό

s. n. sămânţă

σπέρμα nom. sg. σπέρμα αὐτοῦ ἐν αὐτῷ μένει = sămânţa lui rămâne în el (1In 3:9)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: spermă

σπλάγχνον, ου, τό

s. n. inimă, afecţiune, milă, măruntaie (organele interne ale corpului)

σπλάγχνα ac. pl. (1In 3:17)

Se întâlneşte aproape exclusiv forma de plural σπλάγχα, ων, τά. Adeseori în lumea antică se făcea apel la organe interne pentru a descrie stări sufleteşti. Dar chiar şi astăzi se întâlnesc în limba română expresii precum „oftează din toţi răsunchii” = oftează din tot sufletul, sau „are seu la rărunchi” = are avere, cu toate că sensul literal al cuvântului „rărunchi” este „rinichi”.

σύ

pron. pers. pers. II sg. tu

ὑμῖν vouă - dat. pl. (1In 1:2,3); ὑμεῖς voi - nom. pl. (1In 1:3)

σφάζω

v. eu ucid

ἔσφαξεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. ἔσφαξεν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = a ucis pe fratele său (1In 3:12)

σωτήρ, ος, ὁ

s. m. salvator, mântuitor

σωτῆρα ac. sg. (1In 4:14)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: soteriologie

τεκνίον, ου, τό

s.n. copilaş (diminutiv al lui τέκνον = copil)

τεκνία voc. pl. τεκνία μου = copilaşii mei (1In 1:10)

τέκνον, ου, τό

s. n. copil, fiu sau fiică

τέκνα nom. pl. τέκνα θεοῦ = copii ai lui Dumnezeu (1In 3:1); τέκνα ac. pl. (1In 5:2)

τέλειος, α, ον

adj. desăvârşit

τελεία nom. sg. f. (1In 4:18)

τελείω

v. eu împlinesc, perfecţionez, desăvârşesc

τετελείωται pf. med/pas. pers. a III-a sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ τετελείωται = dragostea lui Dumnezeu s-a desăvârşit (1In 2:5); τετελειωμένη perf. med/pas. nom. sg. f. τετελειωμένη ... ἐστιν = este ... desăvârşită (1In 4:12)

τηρέω

v. eu păzesc, supraveghez, veghez asupra cuiva, păstrez, pun deoparte, ţin, reţin

τηρῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἐὰν τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ τηρῶμεν = dacă păzim poruncile lui (1In 2:3); τηρῶν part. prez. nom. sg. m. μὴ τηρῶν = nu păzeşte (1In 2:4); τηροῦμεν prez. act. ind. pers. I pl. τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ τηροῦμεν = păzim poruncile lui (1In 3:22); ; τηρεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:18)

τίθημι

v. eu pun, aşez, depun; τίθημι τὴν ψυχήν, îmi dau viaţa

ἔθηκεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἔθηκεν = şi-a dat viaţa (1In 3:16); θεῖναι inf. aor. ὀφείλομεν ... τὰς ψυχὰς θεῖναι = suntem datori ... să ne dăm viaţa (1In 3:16)

τίς, τί

pron. interogativ m./f., n cine? care? ce?

τίς nom. sg. τίς ἐστιν ὁ ψεύστης; = cine este mincinosul? (1In 2:22)

τις, τι

pron. indefinit cineva, ceva

τις nom. sg. m. (1In 2:1)

τρεῖς, τρία

numeral cardinal, trei

τρεῖς nom. (1In 5:7)

τυφλόω

v. eu orbesc

ἐτύφλωσεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 2:11)

ὕδωρ, ατος, τό

s. m. apă

ὕδατος gen. sg. δι’ ὕδατος = prin apă (1In 5:6); ὕδατι dat. sg. (1In 5:6); ὕδωρ nom. sg. (1In 5:8)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului „hidro” cu sensul „(care se referă la) apă”. Ex. hidraulic, hidrobicicletă. De asemena, „ud”, „a uda”, „udare”.

υἱός, οῦ, ὁ

s. m. fiu

ὑιοῦ gen. sg. Prepoziţia μετά urmată de Genitiv înseamnă „cu”: μετὰ τοῦ ὑιοῦ... = cu Fiul... (1In 1:3); υἱόν ac. sg. (1In 2:22); υἱῷ dat. sg. ἐν τῷ υἱῷ = în Fiul (1In 2:24); υἱός nom. sg. ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ = Fiul lui Dumnezeu (1In 3:8)

ὑπάγω

v. eu merg, mă îndrept

ὑπάγει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 2:11)

ὑπέρ

prep. cu genitiv: pentru, pentru apărarea, în favoarea; cu acuzativ: dincolo de, peste, mai sus de, mai presus de

cu gen. ὑπὲρ ἡμῶν = pentru noi (1In 3:16)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului „hiper” însemnând „peste”, „excesiv de”. Ex: hiperacid, hiperchinezie, hiperemotiv

φανερός, ά, όν

adj. vădit, vizibil

φανερά nom. pl. n. φανερά ἐστιν = sunt vădiţi/făcuţi cunoscuţi (1In 3:10)

Adeseori predicatul unui subiect neutru pers. a III-a pl. este un verb la pers. a III-a sg. Acest lucru se întâmplă atunci când subiectul respectiv, chiar plural fiind, este privit ca un tot unitar.

φανερόω

v. eu arăt, fac cunoscut

ἐφανερώθη aor. pas. ind. pers. a III-a sg. ἡ ζωὴ ἐφανερώθη = viaţa a fost arătată (1In 1:2)

φανερόω

ν. eu fac vizibil, arăt cu claritate, înfăţişez, vădesc, descopăr, dau pe faţă

φανερωθῶσιν subj. aor. pas. pers. a III-a pl. ἵνα φανερωθῶσιν = ca să fie arătaţi (1In 2:19); φανερωθῇ pers. a III-a sg. ἐὰν φανερωθῇ = dacă se va arăta (1In 2:28); ἐφανερώθη aor. pas. pers. a III-a sg. (1In 3:2)

φοβέομαι

v. deponent cu forme pasive, mă înfricoşez, mă înspăimânt, mă tem

φοβούμενος part. prez. med/pas. nom. sg. m. ὁ δὲ φοβούμενος = dar cel ce se teme (1In 4:18)

φόβος, ου, ὁ

s. m. frică, teamă

φόβος nom. sg. (1In 4:18); φόβον ac. sg. (1In 4:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: fobie

φυλάσσω

v. eu păzesc, păstrez, mă apăr

φυλάξατε imp. aor. pers. a II-a pl. (1In 5:20)

φῶς, τός, τό

s. n. lumină

φῶς nom. sg. ὁ θεὸς φῶς ἐστιν = Dumnezeu este lumină (1In 1:5); φωτί - dat. sg. ἐν τῷ φωτί = în lumină (1In 1:7)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: foto, fotografie

χαρά, ᾶς, ἡ

s. f. bucurie

χαρά nom. sg. ἡ χαρὰ ἡμῶν = bucuria noastră (1In 1:4)

χάριν

prep. din cauza, pentru motivul că

χάριν τίνος; = pentru ce? (1In 3:12)

Se foloseşte cu genitiv, în general după un substantiv sau pronume. τούτου χάριν = pentru acest motiv; οὗ χάριν = de aceea.

χεῖρ, ός, ἡ

s. f. mână

χεῖρες nom. pl. αἱ χεῖρες ἡμῶν = mâinile noastre (1In 1:1)

χρεία, ας, ἡ

s. f. nevoie, trebuinţă, necesitate

χρείαν ac. sg. οὐ χρείαν ἔχετε = nu aveţi nevoie (1In 2:27)

χρῖσμα, τος, τό

s. m. ungere

χρῖσμα ac. sg. (1In 2:20)

Χριστός, οῦ, ὁ

Hristos

Χριστοῦ gen. sg. (1In 1:3); Χριστὸν ac. sg. (1In 2:1); Χριστός nom. sg. (1In 2:22); Χριστῷ dat. sg. (1In 5:20)

ψευδοπροφήτης, ου, ὁ

s. m. profet mincinos

ψευδοπροφῆται nom. pl. (1In 4:1)

ψεῦδος, ους, τό

s. n. minciună

ψεῦδος nom. sg. (1In 2:21)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: vezi ψεύδω

ψεύδω

v. eu mint, înşel, dezamăgesc

ψσευδόμεθα minţim - prez. med/pas. ind. (1In 1:6)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: în general, substantive sau adjective compuse cu ajutorul elementului «pseudo», care înseamnă fals, (aparent) asemănător, neadevărat, pretins. Ex: pseudoartă, pseudoconcept etc.

ψεύστης, ου, ὁ

s. m. mincinos

ψεύστην ac. sg. m. ψεύστην ποιοῦμεν αὐτὸν = îl facem mincinos (1In 1:10); ψεύστης nom. sg. ψεύστης ἐστίν = este un mincinos (1In 4:20)

ψηλαφάω

v. eu pipăi

ἐψηλάφησαν aor. ind. pers. a III-a pl. αἱ χεῖρες ἡμῶν ἐψηλάφησαν = mâinile noastre au pipăit (1In 1:1)

ψυχή, ῆς, ἡ

s. f. suflu, suflare, suflet, viaţă, existenţă

ψυχήν ac. sg; ψυχάς ac. pl. (1In 3:16)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului „psiho-” cu semnificaţia „psihic”, „suflet”, „spirit”, „spiritual”, „psihologic”. Ex: psihic, psihologie, psihagogie, psihedelic.

ὥρα, ας, ἡ

s. f. perioadă de timp, oră, ceas

ὥρα nom. sg. (1In 2:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: oră

ὡς

ὡς conj. ca, precum, după cum, aşa cum, ca şi, când, cât timp; cu numerale: aproximativ, cam

(1In 1:6)