Întâia epistolă a apostolului Ioan

Exerciţii de citire - Săptămâna a XI-a

4:1          Ἀγαπητοί, μὴ παντὶ πνεύματι πιστεύετε, ἀλλὰ δοκιμάζετε τὰ πνεύματα εἰ ἐκ τοῦ θεοῦ ἐστιν, ὅτι πολλοὶ ψευδοπροφῆται ἐξεληλύθασιν εἰς τὸν κόσμον.

4:2          ἐν τούτῳ γινώσκετε τὸ πνεῦμα τοῦ θεοῦ· πᾶν πνεῦμα ὃ ὁμολογεῖ Ἰησοῦν Χριστὸν ἐν σαρκὶ ἐληλυθότα ἐκ τοῦ θεοῦ ἐστιν,

4:3          καὶ πᾶν πνεῦμα ὃ μὴ ὁμολογεῖ τὸν Ἰησοῦν ἐκ τοῦ θεοῦ οὐκ ἔστιν· καὶ τοῦτό ἐστιν τὸ τοῦ ἀντιχρίστου, ὃ ἀκηκόατε ὅτι ἔρχεται, καὶ νῦν ἐν τῷ κόσμῳ ἐστὶν ἤδη.

4:4          ὑμεῖς ἐκ τοῦ θεοῦ ἐστε, τεκνία, καὶ νενικήκατε αὐτούς, ὅτι μείζων ἐστὶν ὁ ἐν ὑμῖν ἢ ὁ ἐν τῷ κόσμῳ.

4:5          αὐτοὶ ἐκ τοῦ κόσμου εἰσίν· διὰ τοῦτο ἐκ τοῦ κόσμου λαλοῦσιν καὶ ὁ κόσμος αὐτῶν ἀκούει.

4:6          ἡμεῖς ἐκ τοῦ θεοῦ ἐσμεν· ὁ γινώσκων τὸν θεὸν ἀκούει ἡμῶν, ὃς οὐκ ἔστιν ἐκ τοῦ θεοῦ οὐκ ἀκούει ἡμῶν. ἐκ τούτου γινώσκομεν τὸ πνεῦμα τῆς ἀληθείας καὶ τὸ πνεῦμα τῆς πλάνης.

4:7          Ἀγαπητοί, ἀγαπῶμεν ἀλλήλους, ὅτι ἡ ἀγάπη ἐκ τοῦ θεοῦ ἐστιν, καὶ πᾶς ὁ ἀγαπῶν ἐκ τοῦ θεοῦ γεγέννηται καὶ γινώσκει τὸν θεόν.

4:8          ὁ μὴ ἀγαπῶν οὐκ ἔγνω τὸν θεόν, ὅτι ὁ θεὸς ἀγάπη ἐστίν.

4:9          ἐν τούτῳ ἐφανερώθη ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ ἐν ἡμῖν, ὅτι τὸν υἱὸν αὐτοῦ τὸν μονογενῆ ἀπέσταλκεν ὁ θεὸς εἰς τὸν κόσμον ἵνα ζήσωμεν δι’ αὐτοῦ.

4:10        ἐν τούτῳ ἐστὶν ἡ ἀγάπη, οὐχ ὅτι ἡμεῖς ἠγαπήκαμεν τὸν θεόν, ἀλλ’ ὅτι αὐτὸς ἠγάπησεν ἡμᾶς καὶ ἀπέστειλεν τὸν υἱὸν αὐτοῦ ἱλασμὸν περὶ τῶν ἁμαρτιῶν ἡμῶν.

Notă:   Pe lângă cuvintele noi, am păstrat în listă şi cuvinte pe care le-am prezentat anterior, dacă acestora li s-au adăugat explicaţii. Sunt evidenţiate (negru) doar elementele noi; materialul corespunzător perioadei precedente apare estompat (gri).

εἱμί

v. eu sunt

ἦν era - impf. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 1:1,2); ἦ să fie - subj. pr. pers. a III-a pl. (1In 1:4); ἔστιν prez. act. ind. pers. a III-a sg. οὐκ ἔστιν = nu este (1In 1:5); ἐσμέν prez. act. ind. pers. I pl. (1In 2:5); εἶναι inf. prez. (1In 2:9); ἐστέ prez. act. ind. pers. a II-a pl. ὅτι ἰσχυροί ἐστε - căci sunteţi puternici (1In 2:14); ἦσαν erau - impf. act. ind. pers. a III-a pl.; ἐσόμεθα viit. pers. I pl. τί ἐσόμεθα = ce vom fi (1In 3:2); εἰσίν prez. act. ind. pers. a III-a pl. (1In 4:5)

După οὐκ şi după anumite alte cuvinte, persoana a III-a sg. prezent activ indicativ a verbului εἰμί este accentuată pe prima silabă. Acest lucru nu se aplică celorlalte forme ale lui εἰμί. Astfel, avem οὐκ ἔστιν, dar οὔκ ἐσμεν.

ἀκούω

v. eu aud, ascult

ἀκηκόαμεν pf. act. ind. pers. I pl. ὅ ἀκηκόαμεν = ceea ce am auzit (1In 1:1,3); ἠκούσατε aor. act. ind. pers. a II-a pl. ὁ λόγος ὃν ἠκούσατε = cuvântul pe care l-aţi auzit (1In 2:7); ἀκούει prez. act. ind. pers. a III-a sg. αὐτῶν ἀκούει = îi ascultă pe ei (1In 4:5)

Timpul perfect indică o acţiune trecută şi încheiată. Verbul ἀκούω se foloseşte atât cu genitivul (1In 4:5) cât şi cu acuzativul. Când se folseşte genitivul şi când acuzativul? Nu voi da aici o explicaţie completă ci voi descrie imaginea pe care o am eu când, de exemplu, mă gândesc la un om care vorbeşte şi eu îl ascult: nu omul impresionează în mod direct urechea mea, ci vocea lui, sau sunetul vocii lui, sau cuvintele pe care le rosteşte. De aceea, mă gândesc că doar ceva anume din omul respectiv impresionează auzul meu. Voi folosi deci, referitor la omul pe care-l ascult, cazul genitiv: ἀκούω τοῦ ἀνθρώπου = ascult pe om, sau ἀνθρώπων ἀκούει = îi ascultă pe oameni (genitiv), dar ἀκούω τὸν λόγον = ascult cuvântul, sau ἀκούω τὴν φωνὴν (acuzativ).

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: acustic

αὐτός, ή, ό

pron. pers. pers. a III-a sg. m./f./n. el/ea

αὐτοῦ al lui - gen. sg. m./n. (1In 1:3); αὐτός el - nom. sg. m. (1In 1:7); αὐτόν pe el - ac. sg. m. (1In 1:10); αὐτῷ dat. sg. m./n. ἐν αὐτῷ = în el (1In 2:10); αὐτήν ac. sg. f. (1In 2:21); αὐτούς ac. pl. f. νενικήκατε αὐτούς = i-aţi biruit (1In 4:4); αὐτοί nom. pl. m. (1In 4:5); αὐτῶν gen. pl. (1In 4:5)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: autodeterminare, autodistrugere

οὗτος, αὕτη, τοῦτο

pron. dem. m./f./n. acesta/aceasta

ταῦτα acestea (aceste lucruri) - nom. n. pl. (1In 1:4 ); ἅυτη aceasta - nom. f. sg. (1In 1:5); τούτῳ gen. m./n. pl. (1In 2:5); οὗτος nom. sg. m. (1In 2:22); τοῦτο ac. sg. n. εἰς τοῦτο = pentru aceasta, în acest scop (1In 3:8); τούτου gen. sg. m/n. (1In 4:6)

πᾶς, πᾶσα, πᾶν

adj., tot, toată, oricare, orice, fiecare m./f./n.

πάσης gen. sg. f. (1In 1:7); πᾶν nom. sg. n. (1In 2:16); πάντες toţi - nom. pl. m. πᾶς nom. sg. m. (1In 2:23); πάντα ac. pl. n. γινώσκει πάντα = cunoaşte toate lucrurile (1In 3:20); παντί dat. sg. n. (1In 4:1)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului «pan» care înseamnă tot, întreg. Ex: panaceu, paneuropean, pantograf

ἁμαρτία, ας, ἡ

s. f. păcat

ἁμαρτίας gen. sg. ἀπὸ πάσης ἁμαρτίας = de tot păcatul/de orice păcat (1In 1:7); ἁμαρτίαν ac. sg. ἁμαρτίαν οὐκ ἔχομεν = nu avem păcat (1In 1:8); ἁμαρτίαι nom. pl. (1In 2:12); ἁμαρτία nom. sg. (1In 3:4); ἁμαρτιῶν gen. pl. περὶ τῶν ἁμαρτιῶν ἡμῶν = pentru păcatele noastre (1In 4:10)

ὁμολογέω

v. eu recunosc, mărturisesc

ὁμολογῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἐὰν ὁμολογῶμεν = dacă mărturisim (1In 1:9); ὁμολογῶν part. prez. nom. sg. ὁ ὁμολογῶν = cel ce mărturiseşte (1In 2:23); ὁμολογεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 4:2)

Cuvânt compus: ὅμοιος = la fel, asemănător + λόγος = cuvânt.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: omologare

ἱλασμός, οῦ, ὁ

s. m. jertfă de ispăşire

ἱλασμός nom. sg. (1In 2:2); ἱλασμὸν ac. sg. (1In 4:10)

γινώσκω

v. eu ştiu, cunosc

γινώσκομεν cunoaştem - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 2:3); ἔγνωκα pf. pers. I sg. ἔγνωκα αὐτόν = (eu) îl cunosc (1In 2:4); ἐγνώκατε pf. pers. a II-a pl. ὅτι ἐγνώκατε τὸν ἀπ’ ἀρχῆς = fiindcă îl cunoaşteţi pe cel ce este de la început (1In 2:13); γινώσκετε prez. act. ind. pers. a II-a pl. (1In 2:29); γινώσκει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:1); ἔγνω aor. pers. a III-a sg. (1In 3:1); ἔγνωκεν pf. pers. a III-a sg. (1In 3:6); ἐγνώκαμεν pf. pers. Ι pl. ἐν τούτῳ ἐγνώκαμεν = în aceasta am cunoscut (1In 3:16); γνωσόμεθα viit. act. ind. (1In 3:19); γινώσκων part. prez. nom. sg. m. ὁ γινώσκων τὸν θεὸν = cel ce cunoaşte pe Dumnezeu (1In 4:6)

Timpul Perfect indică o acţiune trecută şi încheiată. Când încercăm să găsim pentru ἔγνωκα αὐτόν cea mai potrivită traducere românească, vom fi de acord, probabil, că varianta „l-am cunoscut” nu redă foarte bine aspectul acţiunii închiate. O astfel de expresie folosim şi atunci când am vrea să spunem de exemplu, „Da... l-am cunoscut; îmi aduc aminte de el destul de bine”. Dacă însă traducem folosind prezentul românesc „îl cunosc”, suntem mult mai aproape de ceea ce relevă perfectul în limba greacă.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: gnosticism

ἀγαπάω

v. eu iubesc

ἀγαπῶν part. prez. nom. sg. ὁ ἀγαπῶν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = cel ce iubeşte pe fratele său (1In 2:10); ἀγαπᾶτε imp. prez. μὴ ἀγαπᾶτε = nu iubiţi (1In 2:15); ἀγαπᾷ subj. prez. pers. a III-a sg. (1In 2:15); ἀγαπῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἵνα ἀγαπῶμεν ἀλλήλους = ca să ne iubim unii pe alţii (1In 3:11); ἀγαπῶμεν prez. act. ind. pers. I pl. ὅτι ἀγαπῶμεν = pentru că iubim (1In 3:14); ἠγαπήκαμεν perf. pers. I pl. (1In 4:10); ἠγάπησεν aor. act. pers. a III-a sg. (1In 4:10)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: agapă, (mănăstirea) Agapia

σάρξ, κός, ἡ

s. f. carne, corp, trup, natură umană, fire pământească

σαρκός gen. sg. ἡ ἐπιθυμία τῆς σαρκὸς = pofta trupului (1In 2:16); σαρκὶ dat. sg. (1In 4:2)

ἀντίχριστος, ου, ὁ

s. m. antihrist

ἀντίχριστος nom. sg. (1In 2:18); ἀντίχριστοι nom. pl. (1In 2:18); ἀντιχρίστου gen. sg. τὸ τοῦ ἀντιχρίστου = cel al antihristului (1In 4:3)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: antihrist

ἔρχομαι

v. deponent, vin, sosesc, merg

ἔρχεται, prez. ind. pers. a III-a sg. ὅτι ἀντίχριστος ἔρχεται = că vine antihrist (1In 2:18); ἐληλυθότα perf. part. act. ac. m. ἐν σαρκὶ ἐληλυθότα = venit în trup (1In 4:2)

πιστεύω

v. eu cred

πιστεύσωμεν subj. aor. pers. I pl. ἵνα πιστεύσωμεν = ca să credem (1In 3:23); πιστεύετε imp. prez. pers. a II-a pl. μὴ παντὶ πνεύματι πιστεύετε = nu oicărui duh să-i daţi crezare (1In 4:1)

πνεῦμα, τος, τό

s. n. suflare, vânt, suflu, duh, spirit, suflet, viaţă

πνεύματος gen. sg. (1In 3:24); πνεύματι dat. sg. (1In 4:1); πνεύματα ac. pl. (1In 4:1); πνεῦμα ac. sg (1In 4:2); πνεῦμα nom. sg (1In 4:2)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: pneumatologie, pneumatic

δοκιμάζω

v. eu pun la încercare, testez, încerc, cercetez

δοκιμάζετε imp. prez. pers. a II-a pl. δοκιμάζετε τὰ πνεύματα = cercetaţi duhurile (1In 4:1)

ψευδοπροφήτης, ου, ὁ

s. m. profet mincinos

ψευδοπροφῆται nom. pl. (1In 4:1)

ἐχέρχομαι

v. eu ies

ἐξεληλύθασιν perf. ind. pers. a III-a pl. ἐξεληλύθασιν εἰς τὸν κόσμον = au ieşit în lume (1In 4:1)

λαλέω

v. eu vorbesc

λαλοῦσιν prez. act. ind. pers. a III-a pl. (1In 4:5)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: alalie, cacolalie, barbarolalie

πλάνη, ης, ἡ

s. f. rătăcire

πλάνης gen. sg. τὸ πνεῦμα τῆς πλάνης = duhul rătăcirii (1In 4:6)

μονογενής, ές

adj. unic născut

μονογενῆ ac. sg. m/f. (1In 4:9)

ἀποστέλλω

v. eu trimit

ἀπέσταλκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 4:9); ἀπέστειλεν aor. pers. a III-a sg. (1In 4:10)

ζάω

v. eu trăiesc

ζήσωμεν subj. aor. pers. I pl. ἵνα ζήσωμεν δι’ αὐτοῦ = ca să trăim prin el (1In 4:9)